Capitolul 1 – Inceputul unui sclav

Haide,scoate grilajele….sunt prizoniera ta!

Finalul lui august,2007.Forks.

&

Presimteam ca va fi una din zilele alea

Ceasul desteptator nu a sunat si foarte tarziu mi-am dat seama ca a trecut ora de trezire,cand ma gandesc ca in acea noapte nu am putut dormi prea bine.Paturile patului meu nu m-au protejat prea bine de frigul primaverii proaspat sosite,si vantul a facut jaluzele de la casa sa scoata un sunet infiorator –alt factor care a influentat visele mele,pe langa sforaitul zgomotos a lui Charlie,tatal meu-;dar,dar cel mai important lucru e ca azi e “ziua cea mare”,cum a numit-o colega mea de clasa,Jessica Stanley,si nervii ma mancau pe dinauntru.Nu stiu ce vedea ea in ce a planuit ieri,si nici nu intelegeam optimismul ei.Sper si voi plati putin din asta.

O parte din mine regreta ca a incheiat pactul.Iar cealalta se multumea cu optiunea de a iesi victorioasa.

Am incercat sa sterg acea amintire din mintea mea si sa ma ridic rapid,putin dezorientata si cu visul imprimat in pupilele mele,care strigau sa se inchida,ceva imi spunea ca noaptea cu lumina aprinsa imi va aduce facturi destul de incarcate.Am reusit sa nu ma lovesc de usa intre-deschisa a baii,si sa ma bag in dus fara sa ma ard cu apa fierbinte.

Cand am terminat m-am dus in camera sa ma imbrac cu ce gasesc mai repede.Ceva blugi si o camasa cu maneci verde fistic,suficient.Mi-am luat geanta si am fost pregatita sa iau micul dejun cu rapiditate,o mancare plina de vitamine-o felie de paine si un pahar de lapte.

Am iesit aproape in strada cand Charlie a strigat ca mai am doar 10 minute sa ajung la scoala.A fost unul din acele moment in care imi doream sa am o masina mai buna decat saracul meu Chevy – un cadou din partea tatalui meu cand m-am mutat in Forks,abandonand dragul meu Pheonix-.Am suspinat cand am intrat in cabina si am pornit motorul.Rugi zgomotos si am inchis ochii cu putere,ca si cum m-ar durea o parte din corp.Am apasat acceleratorul pana la maxim si,intr-un fel,stiam ca Charlie imi va trimite o mustrare cand voi ajunge acasa,acul kilometrajului s-a ridica pana la 100km/h.Exact.Cred ca am auzit seful politiei strigandu-mi numele,am incercat sa-l ignor si sa dau vina pe imaginatia mea.

Cand am ajuns in parcare au mai ramas doua minute pana sa se sune de intrare.Am inchis ochii si i-am multumit lui Dumnezeu cand am parcat intr-un loc putin mai retras,conseciinta intarzierii mele.Mi-am luat lucrurile si am iesit din cabina pentru intrare.Am putut observa de la distanta silueta celei mai bune prietene a mea,Alice Cullen,salutandu-ma intre salturi.Cand am ajuns langa ea,vorbi:

-Pregatita? –intreba.Nu a trebuit sa-mi spuna la ce se refera,totul era atat de clar precum cristalul.

-Adevarul?Nu –am suspinat,dar oportunitatea nu inceta sa luceasca in fata mea-.Dar am incredere in dumneavoastra.

Ea rase cand am inceput sa mergem spre prima noastra clasa.Cand am facut al doilea pas in cladire s-a anuntat ca scoala tocmai a inceput.Mi-am dorit ca Alice sa lase tema deoparte cateva momente,si sa ma pot concentra pe problemele care trebuia sa le rezolvam la matematica.

Dar,cum am presupus,va fi una din zilele alea.

-S-au pregatit destul,deja stii,traiesc cu doi dintre ei –murmura.Am inteles din nou la ce si la cine se referea.

-Sper doar sa castig-am soptit mai mult pentr umine.Alice ma privea cu o curiozitate in ochii ei aurii-. Si daca pierdem,aminteste-mi s-o lovesc pe Jessica pentru ca m-a obligat sa inchid pactul.

Ea a incuviintat,amuzata.

Am trecut deja pragul usii de la clasa cand inca vorbeam.Clasa era aproape plina si cativa ochi ne priveau cu curiozitate.Am obsevat o clipire din ochi din partea lui Eric Yorkie,cand am trecut pe langa el,stiam ca era un simplu sarcasm.Toata echipa care era infiltrata in tema de dupa-amiaza stia conseciintele pierderii –eu,sau….el-.

M-am asezat cu Alice in locurile nostre obisnuite,doua mese in spatele lui Eric si Lee,colegul lui de banca.Eric ii sopti ceva celuilalt baiat,si ambii au inceput sa rada pentru ca apoi sa se uita la mine si la prietena mea.I-am strafulgerat cu privirea.Nu vom fi demne de ras,nu in dupa-amiaza asta,niciodata.

-Vom castiga –spuse Alice.

Profesorul intra chiar cand ma pregateam sa-i strig cateva insulte lui Yorkie pentru semnalele lui de moarte – degetul aratator indreptat spre ceafa lui-;a trebuit sa ma abtin si sa-i raspund in soapta lui Alice.

-Masen e un om mort.

Ea a incuviintat dupa care a suspina,ceva imi spunea ca avea cateva lucruri planuite pentru cand va ajunge acasa cu fratii lui,mai ales cu unul dintre ei.

Ora a inceput fara alte glume din parte lui Eric,si eu,mental,mi-am amintit sa-i dau niste pumini inainte sa inceapa partida planuita.

-Jessica,nu voi purta uniforma asta!

Strigatul meu s-a auzit in tot vestiarul feminin,si o parte din fete s-au intors sa ma priveasca si sa confirme ceea ce am exclamat.Alte fete au incuviintat in apararea mea,restul s-au imbracat cu acele haine atat de ajustate.Era o prostie sa se aranjeze atat pentru ora de sport,mai ales cand era aproape ora cand trebuia sa-i infruntam pe baieti.Jessica,langa mine,mi-am pus mana pe umeri,prin spate,si suspina ganditor.

-Bella,vei arati bine –spuse aratand cuvintele.

Instinctul meu mi-a spus ca nu o spunea in serios.M-am vaicarit cand Alice s-a aproapiat,dispusa sa o sprijine pe Jessica.

-E adevarat,Bells,iti sta foarte bine –sopti cu o voce muzicala de soprana.

M-am privit inca o data in oglinda.Acea camasa alba,ceva transparent si prea ajustat pe corpul meu,nu lasa spatiu pentru a-ti imagina ca am ceva pe dedesub;chiar puteam jura ca se vedea floarea de pe sutienul meu.De asemenea si fusta neagra.Era prea…scurta.Adevarul e ca niciodata nu m-am ocupat de picioarele mele si de celelalte parti ale corpului meu,si acum regreatm.De ce nu puteam avea picioare frumoase precum cele ale lui Alice,sau Jessica,sau chiar si Angela?

Si vorbind de Angela…

-Jess,Bella are dreptate,ai exagerat cu asta –Multumesc Domnului pentru cineva cu minte!

-Pentru mine sunt bune –spuse Alice,cu o ridicare din umeri.Dar normal,pe totul arata bine cu corpul eu micut si dragut.

M-a suparat putin faptul ca a lasat responsabilitatea uniformelor pe Jessica.Pentru un motiv pe care nu-l cunosc,am fost selectionata pentru e merge in echipa de fete de sport in a treia clasa.Niciodata nu am stiu ce insecta le-a picat sau ce aducea in mana;niciodata nu am fost dotada in ale sportului,si asta m-a facut sa pierd ceva bani si demnitate in cateva pariuri anterioare,dar….capitana?Nu,nu.

Dar ce e facut,e facut.Si regret ca am facut-o!O voi omori pe Jessica Stanley pentru a doua oara.

Alice m-a descoperit privindu-ma in oglinda,si s-a apropiat cu pasi inceti in timp ce Angela vorbea cu Jessica.S-a sprijinit de umarul meu si privi cu mine in oglinda.

-Arati bine,Bella,tu esti foarte frumoasa.

-Normal –am spus privind in gol,nu pentru ca automodestia mea era prea sus….

-Si te ingrijorezi si pentru partida,vom castiga.O avem pe Rosalie si Lauren de partea noastra,si deja stii ca ele joaca bine – ma alinta in timp ce incepea sa-mi faca o coafura.

Ca si cum cineva l-ar fi provocat,cel mai mare dintre fratii Hale aparu de pe hol.Pe langa mine,uniforma ii statea atat de bine incat m-a apucat invidia,corpul sau subtire se prezenta cu minunatie in camsa si fusta ajustata.Parul ei blond intins era strans in doua codite,una de fiecare parte a frumoasei sale fete,dandu-i putina dulceata fetei ei de felina.

Presupuneam ca automodestia fetelor,a cazut.Si eu nu eram exceptie.

-Suntem gata? –intreba cu vocea ei frumoasa.

-Da –raspunse Lauren,recent ajunsa.Uniforma arata bine si pe ea,dar nu ca si pe Rosalie.

-Haide! –anima Alice cand auzi fluierul maestrului,chemand cele doua echipe.

Pentru un minut,doar un minut,m-a lovit optimismul fetelor.Pacat ca nu a durat prea mult.Abia s-au deschis usile vestiarului,cand m-am intalnit cu o pereche de ochi verzi,prima data,ma priveau in bataie de joc,apoi…cu ceva curiozitate,dar zambetul buzelor acelui propietar de smaralde nu disparu in niciun moment,si se vedea doar o emotie:increderea.

El nu imi va face lucrurile mai usoare.Si eu lui…nici de cum.

Eu,normal,jucam sa castig.

Inceputul lui septembrie,2007.Forks.

&.

Toti cei care ma cunosteau stiau ca am o caracteristica foarte impropie pentru o fata ca mine:o asa zisa studenta normala,neindemanatica si cu note bune;dupa masca stralucea un autentic spirit competitiv,chiar daca era pastrat foarte bine.Intotdeauna mi-a placut sa pariez in orice ocazie care imi prezenta oportunitatea,in secret normal;profitand sa castig niste bani,in putin orgoliu si dreptul de a tabagi putin fundul pierzatorului.Dar,in toate modurile,e mai bine sa pastrezi aparentele si sa par in continuare ca nu ma intereseaza nimic inafara de prietenii mei si invatatul…

….chiar daca cateodata e amuzant sa primesc bani de la Charlie,cand castiga Yankees.

Pacat ca totul are o parte negativa,si mie mi-a atins cea mai rea dintre toate,cel putin eu vedeam in acest mod.Nu era nimic mai rau ca….

-Bella,nici acum nu mi-ai terminat tema la Biologie? –intreba o voce pe care as trimite-o in Africa.

M-am vaicarit,si creionul din mana mea s-a rupt incet.Imi doream sa pot arunca cartea pa fereastra.

Da,nu era nimic mai rau decat sa pierd un pariu cu un premiu atat de mare.si acum ma gaseam in casa doctorului Cullen,facandu-i tema ratonului mai mic,Edward Masen,castigatorul pariului.Ghici cine a fost pierzatorul?Raspunsul e atat de vizibil ca si faptul ca castigatorul e un nesimtit.

Am ascultat stupidul si melodiosul sau ras provenind din sala unde era,de asemenea si vocea lui Jasper Hale,prietenul lui cel mai bun,incercand sa spuna ceva fara sa rada,si Emmett Cullen,fratele vitreg al lui Edward,razand de parca ar fi o gluma pe cinste.Toti trei se uitau la o partida de fotbal cu stupidul cablu satelit pe care salarul tatalui meu de sheriff niciodata nu-l va putea plati.Alice era langa mine facandu-si temele la limbi straine;ma manca cheful de a o ajuta la materia mea preferata,dar stupidul pact nu-mi permitea sa ma misc pana cand nu terminam ce mi-a ordonat Edward.L-am blestemat pe Masen de cateva ori cu voce joasa.

Alice rase incet.

Putea fi mai rau –sopti in timp ce raspundea la o intrebare in caietul ei.

M-am uitat cateva secunde la parul ei tuns scurt,cu fire in toate directiile.Era atat de scunda incat picioarele ii atarnau cand se aseza pe unul din scaunele inalte din bucataria americana pe care o aveau Culleni.Era atat dulcica.

-Stiu –spuse cu jumatate de zambet.Am presupus ca Alice ma mai sprijinea dupa ce am devenit sclava personala a fratelui sau vitreg mai mare.Mi-am amintit inca o data,l-am blestemat.

M-am intors la blestemata mea obligatie in timp ce ascunteam creionul cat mai tare posibil.Dupa Edward trebuia sa copieze totul cu “eleganta si perfecta sa caligrafie” si guma lui de sters nu va folosi prea bine cu puternicul si ascutitul varf al creionului meu..Am vrut sa rad putin cand mi-am imaginat cartea plina de mazgalituri si stersaturi prost facute.

In timp ce raspundeam la o alta problema din stupida tema pe care ne-a dat-o profesorul,imi reprosam mie ca am acceptat acel pact,pariu,cum vreti sa-l numiti.Si urasc de asemenea ca l-am pierdut.

Printre multele lucruri care nu-mi ies,sportul e cel mai rau.Din vina lui Masen!Putinele dati in care am pierdut un pariu a fost din cauza sportului si a conditiei mele fizice,ma irita si ma contraria cu usurinta cand lucrurile nu ieseau cum am planuit,sau cand pierdeam alocatia mea din cauza unui pariu.Incercam alta nebunie de pariu pentru a ma anima putin mai mult si sa pun ceva buget in pusculita mea.

Dar,cum am spus,sporturile nu sunt punctul meu forte;si chiar daca m-a intrebat de ce in acea dupa amiaza am acceptat propunearea lui Masen despre acea mica partida de bascket.

–Haide,Swan – ma incita,eu nu ma gandeam sa accept asta pana cand adauga- Sau iti este frica sa pierzi in fata echipei mele? –aceasta a terminat prin a-mi rani orgoliul,Jessica,langa mine,mi-a soptit niste cuvinte incurajatoare si cateva insulte pentru capitanul echipei adversare.

Bietul meu grup feminin de bascket,printre care erau Alice si Rosalie,a fost zdrobit de nemilosul grup masculin.Trebuie sa adaug ca antrenorul s-a pus de partea acelor portari de cromozonul Y,pentru cat de mult i-a spus Rose cat de tare se ridica uniforma pe corpul ei?Cel mai rau a fost ca toti stiau de pactul pe care il aveam eu si Edward…

…..si nu au lipsit rasetele diabolice inutililor macho stiind care e conseciinta mea.Emmett Cullen se zvarcolea pe jos ca un porc in noroi.

–Pierzatorul va fi sclavul celuilalt pentru ….cat timp? –propuse el.

–Doua luni –am adaugat repede in acel moment,gandindu-ma cat de mult imi va folosi Edward Masen la temele mele la trigonometrie.

El ras malefic,pentru ca apoi sa intinda mana spre mine.Eu am luat-o fara frica.Pot afirma ca o specie de strafulgerare fugi pe pielea mea cand s-a produs contactul.Adevarul e ca prezenta misteriosul fiu al doctorului Cullen ma intimida putin,nu am mai spus asta nimanui inafara de jurnalul meu.Si,cui nu i-ar produce curioazitate un baiat cu personalitatea lui?

–Sper ca nu te joci cu propriul tau foc,Swan –spuse in timp ce ma privea in ochi cu acele smaralde verzi care straluceau cu excitatie de o victorie asigurata,pacat ca eu nu mai gandeam ca inainte.

–Nu-ti face griji,Masen,e destul caldura pentru tine ­–am zambit inapoi,dezviindu-mi privirea si punandu-mi mainile pe solduri.Era o rivalitate sanatoasa,un pariu,un mic joc nimic mai mult.

Prostul de Masen cum a marcat in ultimul moment,multumita inutilei Jessica Stanley care-si privea unghiile in loc sa apere asa cum i-am ordonat.Agh!Da,m-a deranjat prea tare cand lucrurile nu au iesit cum am planuit.

Si,desigur,sa pierd acel pariu era,in definitiv,ceva ce nu am planuit.

-Blestem…-am scuipat in timp strangeam cu mai multa putere creionul.

-Esti una dintre fetele carora nu le place sa piarda,eh? –intreba Alice in timp ce isi lua lucrurile,eram atat de adancita in nefericitele mele amintiri incat nu mi-am dat seama ca ea a terminat.

-Ma indoiesc ca exista cineva caruia ii place sa piarda –am soptit,incruntata.

Am putut auzi rasul ei de soprana cand a trecut prin spatele meu.

-Se poate spune ca tu si fratele meu sunteti la fel in privinta asta.

Am incercat sa asimilez ceea ce ea mi-a spus,nu-mi placea faptul ca ma compara cu Edward.

-Lui Emmett nu-i place sa piarda? –am intrebat cu o voce mai inocenta,dar Alice nu era la fel de proasta precum Stanley.

S-a uitat in gol si suspina ganditoare.Urmatorul act s-a sprijinit de barul de la intrarea in bucatarie,privindu-ma,dupa acea cartea,creionul,in mainile mele,si fata mea inca o data.Nega in timp ce dadea drumul unui hohot.

-Te voi ajuta cu asta – cred ca ochii mei s-au iluminat cand a spus asta,asa voi termina mai repede si voi putea merge acasa sa-mi fac propria tema-;lasa asta si du-te inapoi.

-Alice,esti cea mai buna –am spus inainte sa plece,cu un zambet enorm pe buze.

Adevarul,era mult mai rapid cand cineva ma ajuta.Am terminat tema lui Edward in 10 minute dupa ce Alice cobori sa ma ajute,in liniste.Ar fi trebuit sa fac toate eu singura,dar nu sunt proasta.

Am suspinat ganditor in timp ce ma intindeam in micul scaun.Alice casca incet.M-am uitat la ceasul de pe peretele din bucatarie,era 6:43 pm.Inca mai aveam timp sa ajung acasa.Cand m-am ridicat din scaun,mama copiilor,Esme,intra pe usa care dadea spre curte,cu o plasa plina de haine.Presupuneam ca erau pentru calcat.

-Inca o data aici,Bella? –intreba cu un zambet,nu o supara prezenta mea,dar deja vizitele mele se faceau constante din cauza capriciilor lui Masen,pe care eu trebuia sa le indeplinesc.

-Trebuia sa-i fac tema lui Edward –am suspinat,ea stia despre pariu-,doar stiti.

Nega lent,demonstrant dezacordul ei.

-Acest copil…

Si vorbind de Regele Romei,aparu pe usa.

-Esme,lasa alea acolo –spuse cu vocea lui catifelata si privirea invidioasa,ma intrebam ce planuia-,Bella se va ocupa de asta.

Mi-a cazut mandibula de impresionare,cat timp avea de gand sa ma tina aici acest….tip?L-am strapuns cu privirea si el s-a ocupat sa-mi daruiasca un zambet incantator care nu m-a linistit cat de putin.

-Edward…-l-a amenintat Esme.

-Iarta-ma,mama,dar un pariu e un pariu –spuse cu acel zambet ingeresc,si ridicand din umeri – Cel putin hainele mele.

Esme lasa lighianul pe masa din bucatarie,isi puse mainile mici pe solduri si il privi pe Edward cu ochi mustratori.Pentru un moment vroiam sa sufere ceea ce planuia mama llui,pe de alta parte….el avea dreptul sa-mi ceara orice lucru…

….inclusiv sa-i impatur hainele.Am suspinat,obosita si suparata.Un pariu e un pariu,m-am gandit incruntata,si eu am pierdut.

-Linisteste-te,Esme –i-am spus suav,lasand-o cu gura deschisa-.El…are dreptate,un pariu e un pariu.

O privire triumfatoare s-a pus pe fata lui Edward Masen cand am spus asta.Dar va vedea…promit ca mi-o va plati.

-Bine –spuse cu un zambet sarcastic pe buzele lui.-Cred ca hainele mele nu se impatura singure,sclavo.

<<Stupidul de Edward,stupid pariu,stupide haine…>>

Mi-am muscat limba pentru a nu-i striga cateva insulte.A trebuit sa-mi reamintesc ca mama lui era intre acei 4 pereti,si ca privea cu repros aditudinea <<fiului>>> sau.

-Da,domnule –efortul pentru a nu distorsiona cuvantul a fost infinit.Nu imi imaginam cum voi supravietui urmatoarele luni.