Capitolul 17 – Definitiv poate

Haide,incepem din nou.Omite restul.

 

 

-Spun….cred ca-i datorez,stii tu,tata – m-am balbait,timida – Ma intorc imediat!

Nu i-am dat timp sa raspunda si am urcat in camera mea.Si acolo m-am intins pe pat,uitandu-ma la tavan fara sa-l vad exact.Am oftat.

Mi-am dus degetele la coltul gurii.Acolo au fost buzele lui.Am continuat traseul pe care l-au facut buzele lui Edward cand mi-au atins fata atat de tandru.A fost atat de…glorios sa-l simt asa.

Acum nu mai era atat de greu sa admit,pentru mine.Era mai mult sau mai putin usor sa ma gandesc,dar sa spun…Nu vroiam nici macar sa incerc.Am inchis puternic ochii in momentul in care mi-am dat seama de gandurile mele.Cat am incercat sa incerc sa ascund lucrurile!Si acum rezulta ca pentru 30 de dolari(pierduti) am deschis ochii de la nimic;era ridicol.De ce doar niste bilete verzi m-a putut face sa-i strig inimii mele ceva ce mintea mea incerca sa ascunda?

Poate pentru ca eu nu vroiam sa-mi placa Edward,pentru ca voi merge impotriva mea si a gandurilor mele superdiciale din cauza atitudinii sale aroganta si bipolara.Ah,si misterioasa!Dar rezulta ca nu ma mai pot minti.

Mie,Isabella Swan – cunoscuta precum Bella- imi place…imi….imi place…place…

M-am lovit in frunte pentru cat de patetic suna daca m-ar fi auzit cineva.Pentru un moment m-am temut ca cineva din Forks poate citi gandurile oamenilor,dar am sters ideea cand m-am intors la realitatea plictisitoare si monotona pe care o acumula acest satut umed si verde.

Era dificil sa ma gandesc la numele lui fara sa ma doara obrajii,si fara ca inima sa mi se accelereze.Era foarte dificil sa ma gandesc la el fara sa-i vad chipul in minte.Era foarte dificil sa completez ideea care lipsea,sa pun numele lui intr-o fraza,fara sa ma intreb daca eram cu adevarat pregatita sa dau drumul la ceea ce simt.

Dar singurul lucru de care eram complet sigura era faptul ca pentru nici un motiv nu vroiam ca el sa afle de sentimentele mele.Sigur mi-ar rade in fata si aroganta lui ar navali afara,si si-ar bate joc de mine tot restul vietii.

-Proasta,Bella,proasta! –mi-am soptit mie- E clar ca el nu simte la fel!Si tu regreti aici pentru asta.Proasta!

Am marait doar pentru mine,pentru ca doar mizeria mea sa auda.Mi-am luat jurnalul cu duritate si ura care nu m-ar caracteriza in public si am ingrosat fiecare cuvant.Simteam ura irationala controlandu-mi corpul cand am luat pixul si am scris.

“Imi place.Imi place Edward Masen”.

Nu mi-am dat seama ca mi s-au umplut ochii de lacrimi pana nu le-am simtit la colturi.Era normal din partea mea,asa ca nu m-am speriat.Sa plang atunci cand eram furioasa era ceva normal avand in vedere personalitatea mea,si ma ajuta sa ma descarc.

-Bella! – ma striga tatal meu – Ai terminat?

Am clipit confuza.In acele cateva minute am uitat de prezenta lui Charlie.

-Asta….da,vin! –am bagat jurnalul inapoi sub perna si am coborat la parter,unde Charlie ma astepta senin asezat pe canapea.

Expresia lui striga mii de chestii,si deja incepeam sa ma ingrijorez.Cele mai ciudat idei treceau prin mintea mea,dar nu m-am deranjat sa le acord toata atentia mea.

-Bine,ce se intampla?  Am intrebat usor in timp ce ma asezat pe fotoliu.

Charlie isi umezi buzele inainte sa vorbeasca.Ajunsesem in punctul culminant.

-Harry a facut un atac cardiac – sopti

Mi-am acoperit gura pentru a astupa marele “o” care era in gura mea.Eram surprinsa si speriata.Stiam cat de important era Harry Clearwater pentru tata,unul dintre cei mai buni prieteni ai lui.O parte din mintea mea se directiona spre fratii Clearwater,si ma ingrijoram pentru starea emotionala a lui Seth,Leah si Sue.

-Doamne…e bine?

Tata nu s-a deranjat sa raspunda,doar a coborat privirea.

-Traieste,nu te alarma –sopti – dar nu putem spune ca e “bine”

Mi-am muscat buza pentru a nu mai pune intrebari.Am decis sa-l las sa continue.

-Uite,Bella.Ieri cand Harry a suferit…acel…stii tu,a trebuit sa-l duca de urgenta la spitalul din Forks;multumesc lui Dumnezeu ca Carlisle Cullen a fost de garda,asa ca Harry a fost pe maini bune.

Mi-am simtit obrajii calzi pentru cateva secunde,secunde in care mi-am amintit ca Carlisle era tatal sau –in multe,infinite sensuri-.Dar m-am putut controla cand Charlie continua.

-Dr.Cullen mi-a spus ca…aparatele din spitalul Forks nu sunt suficient de bune pentru a trata boala lui Harry.Ca… –lua o gura mare de aer- daca-l lasam aici nu va supravietui – eram pe cale sa vorbesc,dar Charlie a facut-o inaintea mea,intrerupandu-ma- – .De aceea l-au transferat intr-un spital din Phoenix.Sue si Leah vor merge cu el.Seth va ramane acasa la Ateara,sau poate cu Billy si Jake.

Mi-am coborat privirea cand am auzit numele celui mai bun prieten al meu.Ma intrebam cum se simte.Proasto,mi-am spus,sigur nu da o petrecere pentru ca moare tatal iubitei lui.Si am fost invidioasa pe Leah pentru o microsecunda.Daca mie mi s-ar intampla la fel,cine va fi acel baiat care nu va dormi,intrebandu-se de starea mea?

Doar intrebarea imi aduce imaginea lui in cap.Era clar ca-mi era greu sa ma gandesc la altceva.

-Uite,ce rau,tata… –am soptit,nestiind ce altceva sa spun.

-Da –sopti -, dar nu am terminat.

Am tacut.

-Am mers la spital sa-l vad pe Harry,si cand Carlisle mi-a spus ca-l vor transfera la Phoenix,parea sigur ca-l voi acompania si…

-Du-te tata – l-am intrerupt – .Nu-ti fa griji pentru mine,poti sa mergi.

-Draga,nu vreau sa te las singura,esti nebuna?Lasa-ma sa termin Bella,esti dementa daca crezi ca plec si te las singura aici.

-Ma duci  in Phoenix? – am strigat din plin.

Charlie nega lent,si mi-a pus in degete pe buze ca sa nu mai spun nici un cuvant.M-am inrosit usor dandu-mi seama cat de impulsiv si copilaros ma comportam,cand situatia era atat de delicada si dureroasa pentru tata.

Am coborat privirea simtindu-ma rusinata.Idioato.

-Eu…da,Bella,voi merge in Phoenix pentru a-i acompania pe Harry,Sue si Leah.Imi voi lua vinerea si lunea,plus sambada si duminica din acest weekend pentru a pleca….

-Tata – l-am intrerupt – e foarte putin timp!Si daca…?

M-a readus la tacere cu degetul.

-Daca au nevoie de mine,ma voi intoarce –spuse- ,dar acum nu te pot lasa singura asa,de pe o zi pe alta.In plus,ti-am zis ca vineri nu ma voi intoarce acasa,vi voi pleca.Ma voi intoarce luni seara.Si….

Tata parea destul de linistita in legatura cu ce avea de spus,era ca si cum dezvaluia o inabilitate sau un secret rusinos,sau ceva in gen.

Ma temeam de mai multe lucruri,unul mai stupid decat altul.Va trebui sa merg cu Renee in Jacksonville in acest final de saptamana ca sa nu raman singura?Sau…?Ugh!Vorbeste,Charlie!

-Bella…-sopti,mutandu-si privirea- .Nu stiu daca o sa-ti placa,dar iti cer,te rog,s-o accepti.Nu vreau sa te las singura,dar nu te pot duce cu mine,nu am atatia bani pentru asta,si nu vreau sa iei din fondurile tale;in plus vor fi doar patru zile si…

M-am incruntat,nu-mi placea cum statea treaba.

-Vorbeste odata,tata – l-am intrerupt inainte sa se incalceasca in propriile cuvinte – .Doar spune o data.Promit ca nu voi spune nimic contra,dar spune!

Charlie trase o gura mare de aer inainte sa raspunda.

-Carlisle.

-Da,ce e cu el?

-El…el s-a oferit sa aiba grija de tine zilele astea – ochii mei s-au deschis mari de surpriza – Vei sta la Culleni in acest final de saptamana.Imi pare rau.

Cred ca am uitat sa respir pentru cateva secunde.

Inima mea batea cu 1000/h.

Poate in aceasta dimineata nu am avut nici o problema sa merg cu Culleni,dar acum lucrurile stau diferit.Acum aveam o problema.Si aceasta era ca,sa merg sa locuiesc cu ei ma facea masochista,ca si cum nu as fi scris acea chestie in jurnalul meu.Inca nu m-am gandit cum sa-l privesc in fata maine!

Sa merg sa locuiesc cu Cullen era ca si cum as trai patru zile aproape de….

---

 

-Buna,Edward.

Telefonul suna,asa cum a spus el.Trebuie sa recunosc ca m-am gandit cateva secunde in timp ce melodia suna,dar in final m-am decis sa raspund.

M-a sunat ca sa-mi spuna ca Carlisle le-a dat si lor vestile?

–Bella –vocea lui imi facea numele sa sune precum cea mai frumoasa balada,si aveam fluturi in stomac de fiecare data cand il ascultam – am crezut pentru un moment ca nu vei raspunde.

-Imi pare rau – mi-am cerut scuze suav,avand in minte cuvintele lui Charlie.Vei locui patru zile cu Culleni,am inghitit saliva.

Dulcele si muzicalul sau ras umplu linia.

-Nu-ti fa griji – sopti – Ca sa fiu sincer,nu stiam sigur daca sa te sun sau nu.Credeam ca inca esti suparata pe mine.

Suparata?Nu,nu mai…

…acum aveam alte sentimente,fara suparare.

-Pai…nu sunt suparata – nu m-am inteles.Mi-am amintit ca nu aveam nici un motiv sa fiu nervoasa;vorbind la telefon la 11 noaptea cu baiatul pe care-l plac nu e un motiv sa fiu nervoasa,nu.

…Idioata.

Edward suspina.

-Asta e o usurare,adevarat.Nu-mi place cand esti suparata pe mine,Bella – pareau atat,dar atat de sincere cuvintele lui – Ma simt prost cand ma privesti incruntata,exceptand momentele cand e din cauza unei glume,e amuzant.In acele momente arati adorabila cand te enervezi si te inrosesti in acelasi timp.

M-am inrosit puternic,si i-am multumit lui Dumnezeu ca nu ma putea vedea.Cuvintele lui dulci aveau,acum,un efect diferit asupra mea pe langa faptul ca le spunea cu vocea lui catifelata,si care ajungeau pana la secretul meu ascuns : sentimentele mele pentru el.

Imi place Edward Masen.

Si acum ca-mi dadeam seama,nu stiam ca sa-i raspund.

Poate intr-un moment normal,l-as fi intrerupt,sau,poate,l-as fi insultat;dar acum era complet diferit.Inima mea batea atat de repede si de tare incat m-am temut ca o va auzi prin telefon.

-Bella? –intreba- Mai esti acolo?Am spus ceva ce te-a deranjat? – parea speriat.

Inconstienta,am zambit.Cateodata era atat de atent…

-Nu,nu.Nu-ti fa griji,Edward – ma cutremuram de fiecare data cand ii pronuntam numele.

Am ras usor.

-Atunci…sa vedem –spuse,si am indraznit sa-mi amintesc de ce m-a sunat- De ce ai spus,in aceasta dupa-amiaza,ca „m-am jucat cu sentimentele tale”? –dintr-o data parea mai serios,ca si cum ar fi fost ceva de viata si de moarte.

Mi-am muscat buza inferioara gandidu-ma la ce sa-i spun.Nu puteam spune ca m-am simtit ranita cand mi-am dat seama ca nu vroia sa se apropie de mine in felul in care s-a apropiat sambata.Nu vroiam sa-i spun,nu puteam sa-i spun,deoarece cuvintele mele spuneau totul,ca s-a jucat cu sentimentele mele in mod direct si sinistru.

-Nu ar trebui sa-ti cheltuiesti creditul pentru prostii de astea – i-am spus,coborand privirea chiar daca el nu ma putea vedea- A fost doar o…exagerare.Presupun ca ma uit la prea multe filme.M-am lasat dusa de val…

A iesit precum o minciuna credibila,aproape.Aproape.Speram ca telefonul sa poata distorsiona putin vocea mea.

–O…exagerare?”Te-ai lasat dusa de val”? – parea foarte surprins si vag dezamagit.Multumita lui Dumnezeu l-am facut sa-mi inghita minciuna.

-Edward…-am spus suav,numele lui facu fluturii din stomac sa se intoarca – nu exista sentimente cu care sa te joci,intelegi?Ah?Cred ca m-au deranjat putin metodele tale,dar…-deodata m-am simtit foarte prost pentru ca minteam atat de urat – dar,presupun ca nu e problema mea.

Am crezut ca nu va inghiti aburerile mele.M-am simtit lovita de o mana invizibila atunci cand i-am spus acea blasfemie despre sentimentele mele.Ma simteam oribil,un monstru.Vroiam sa-i spun ca am gresit,ca eu credeam ca ma place,ca vroia sa ma sarute atat de mult cat vroiam eu sa-l sarut –si m-am inrosit gandindu-ma la asta- . Am vrut sa-i spun ca e un idiot pentru ca ma facea sa mint,si pentru ca ma obliga sa fabrichez minciuni acolo unde nu trebuiau sa fie.

Vroiam sa-i spun ca-l vroiam.Ca-mi placea mult….

….mult

Poate vom vorbi toata noaptea ca sa scoata adevarul de la mine.El nu se lasa atat de usor.

Edward a intarziat un minut cu raspunsul.Si in acel scurt timp,puteam auzi doar respiratia lui linistita.M-am temut de ce e mai rau pentru o secunda.

-Bella…imi pare rau.

Am inchis puternic ochii,ca si cum m-ar durea.

Dar eram usurata.S-a dat batut.S-a dat batut?

-Asta…mi-e cam somn,vorbim maine,bine? –aveam o senzatie in stomac care nu-mi permitea sa dialoghez bine.

–D-Da,clar –inca mi se curbau buzele cand il auzeam balbaindu-se,fara rusine de data asta a fost complet diferit.Vocea lui avea un timbru pe care-l auzisem o singura data,si am cautat printre amintir sa vad unde am mai auzit vocea lui atat de aprinsa. –Sa dormi bine.

Linisteste-te,nu ar fi o noutate daca as visa cu tine…

-Multumesc,sa dormi bine deasemenea – am coborat privirea.E atat de dulce….

Adevarul era ….ca nu vroiam sa inchid.Parea ca nici el,pentru ca linia a continuat muta si deschisa.Am decis sa rup linistea si sa dau o ultima atingere conversatiei noastre.

-Ma vei cauta maine?

Eram multumita ca ce a fost mai rau a trecut.

–Desigur – imi puteam imagina zambetul pe buzele lui – daca asa doresti…

-Da –am spus brusc.Si m-am inrosit cand mi-am dat seama ca am spus  asa grabita.

-Ne vedem maine…

-Dimineata – am completat.

Rase.

–Sa dormi bine –sopti inainte sa inchida.

-Da,domnule –i-am spus cu un zambet stupid,cand mobilul imi indica ca a inchis.

Am strans telefon puternic la piept si am ras usor.M-am intrebat daca Charlie mai era treaz cautandu-si geanta,daca nu o s-o gaseasca,i-o voi cauta eu maine.Mi-am lasat niste lucruri pregatite pentru ziua de maine,cum ar fi hainele si ghiozdanul;nu vroiam sa intarzii cand va veni dupa mine.

Si eu niciodata nu am gandit asa.

Inainte sa adorm,mi-am scot din nou jurnalul,si fara sa sterg ceva,am adaugat simplu:

„Da,imi place.Imi place mult”.

---

 

Octombrie 09,2007.

 

 

&.

 

Dimineata urmatoare a fost asa cum ma asteptam sa fie.

M-am trezit devreme hainele fiind pregatite din noaptea anterioara,asa ca nu am pierdut timpul cautand cu ce sa ma imbrac.Mi-am luat ghiozdanul –deja pregatit- si am coborat sa mananc.Nu m-a surprins faptul ca nu l-am vazut pe Charlie,deja era ceva obisnuit sa fie acasa pe cand cobor eu desi este foarte devreme,ma intreb in ce stare e.Dupa un bol de cereale si lapte am urcat sa ma piaptan si sa ma spal pe dinti.M-am uitat in oglinda pentru un moment cand am pus peria de dinti in suport,si mi-am tuguiat buzele cand am observat ca ceva lipseste.Am luat peria pentru par si am facut prima freza care mi-a trecut prin minte.

Cand claxonul Volvo-ului s-a auzit din fata casei mele aveam o coada in partea dreapta ca capului si o inima nebuna batand repede.Am incercat sa disimulez zambetul meu atunci cand am trecut pragul usii principale si am mers,cu ghiozdanul pe umar,pana la masina lui Edward,unde ,desigur,el ma astepta pe locul soferului.

-Buna ziua – saluta zambitor in timp ce intram in masina.

Normal ca e buna.

-Buna –am zambit.

Dupa toate,cand  vine baiatul care te place sa te duca la scoala?Am zambit in interiorul meu cand mi-am spus ca sunt o norocoasa.

-Pari fericita – sopti,parand ca-i provoaca placere.

Ugh,m-am gandit ca a zambit in interiorul lui.Mi-am atins buzele,si acestea erau in continuare curbate.M-am inrosit si am coborat privirea.

Am incercat sa par normala cand am ridicat din umeri.

-Probabil pentru ca am dormit bine.

-Ai visat ingerasii? – intreba cu rasul lui melodic.

Pentru  a tacea mi-am muscat limba incet.Daca ai stii….

-Ceva-n gen –am soptit,si am ras singura.

El imi zambi usor,inchizand ochii.Parea fericit sa ma vada fericita,si nu-mi puteam imagina de ce.Dar mi se umplea sufletul de bucurie cand ma gandeam ca eu eram motivul pentru care buzele lui se curbau in acel zambet captivant care-mi taia respiratia de fiecare data cand il vedeam,ah!Si care-mi facea inima sa nu mai bata.Poate era un gand egocentric,dar,ma simteam bine mintindu-ma pe mine.

Am ajuns foarte repede la scoala,conducand in graba.E nerabdator,paote,pentru ceva?

-Asta…Bella,nici azi nu pot sa te duc acasa,scuze,Alice te va duce.

Am clipit confuza si nemultumita.

-De ce? –am intrebat,si speram ca neincantarea din vocea mea nu era prea vizibila.

-Am inceput antrenamentele,de asta a trebuit sa vorbesc cu boul de Mike.Sunt capitanul,iti amintesti? –se arata pe el cu degetul aratator si zambi egocentric.Nu am putut evita sa nu zambesc.

-Atunci merg acasa cu Alice.

Ne-am coborat impreuna din masina,am fost destul de sincronizati cu miscarile noastre.Edward se sprijini de capota masinii cu bratele incrucisate la piept,pentru a ma privi.Ochii lui straluceau si avea un zambet inocent si angelic pe fata.

-Ce se intampla? – am intrebat.

-Stii ca nu vei merge la tine acasa,sunt o multime de camere in casa mea care te cheama,stii deja – rase.

Am deschis gura pentru a elibera un suspin de resemnare,dar am ramas in soc cand mintea mea si-a dat seama de dublul inteles a ceea ce a spus el.M-am facut rosie ca o rosie si nu am indraznit sa-l privesc in fata.

-Edward,ti`ai dat seama ce ai spus?

Parea ca se gandeste un moment.

-Oh,Doamne!Nu,nu!Nu asta vroiam sa spun – am vazut ca si el se inrosi-Blestemat sa fie Emmett pentru filmele neadecvate in timpul noptii.Pre-universitatea ar trebui sa-l tina ocupat!

Era nelinistit.Mi-am inabusit un raset,dar nu am reusit sa fac la fel cu zambetul.Arata atat de caraghios si frumos.Si niciodata nu ma saturam sa spun asta.

-Eh,Jeannie,te cheama si cartile si caietele mele,am o multime de teme pe care trebuie sa le faci – exista o mica roseala in obrajii lui palizi.

Mi-am dat ochii peste cap.

-Da,domnule – la naiba.

Amandoi am vazut ajungand Porche`ul galben a lui Alice,care era plin cu restul Cullenilor si Hale.Lungul picior a lui Rosalie iesi pe usa copilotului,si Alice pe usa conductorului,si in spate,iubitii.

Cand l-am vazut pe Jasper mi-am amintit de ceva.

-La naiba! – m-am lovit in frunte cu palma pentru prostia care exista in capul meu.

Fara sa-i spun un cuvant lui Edward,am fugit spre Jasper.Ma vazu si zambi intr-un mod ciudat.Mi-am pus mainile contra pieptului sau.

-Imi pare rau! – apoi m-am ridicat pe varfuri sa-i soptesc la ureche – am uitat banii – eram rusinata.

Rasul sau muzica se auzi in timp ce vantul ii dezordona parul cret.

-Stai linistita – spuse – imi poti plati mai tarziu.Inseamna ca,ai acceptat?

Urma sa spun un “Da”,dar mi-am dat seama cat de impulsiva m-am comportat.La naiba!M-am bagat in seama singura.Capacitate stupida de a minti,si cand aveam nevoie!M-am limitat la a incuviinta usor,mutandu-mi privirea.

Apoi l-am privit incruntata.

-Dar e un secret,Jazz – degetul meu aratator il lovi de cateva ori in piept inainte sa fac un pas inapoi – E un secret.

-Ce a un secret? – intreba vocea de soprano a lui Alice.

-Nimic- am raspuns eu si Jasper in acelasi timp;chiar daca,pe langa el,eu paream foarte,foarte rusinata.

I-am salutat pe Rosalie si Emmett cand am trecut pe langa ei,si toti am mers unde ne astepta Edward:sprijinit de capota masinii.Ne-a zambit tuturor si ne acompanie spre intrarea in scoala.Am ramas langa Jasper tot drumul,si de cealalta parte a mea era Alice.De ce ma simteam escortata?

Emmett si Rosalie si-au luat ramas bun si au plecat spre orele lor.Eu aveam Literatura cu Alice;Edward s-a dus la vestiarul barbatilor pentru ca avea Sport cu Jasper,si trebuia sa se schimbe.

-Stiu vestile – spuse Alice zambindu-mi cand am intrat in clasa.

Era doar o stire.

–Oh –am soptit  – Ceilalti stiu?

Ea nega.

-Tata le va spune azi la cina,l-am auzit vorbind cu mama in camera.Eu si Jazz suntem singurii care stiu.Vei dormi in camera de oaspeti la etajul trei,in fata camerei lui Edward.

Am inghitit saliva.

–Oh – am spus din nou.

Alice rase.

-Desigur,trebuie sa-i platesti lui Jasper,imi vreau cadoul – zambi usor.

M-am uitat la Jasper intr-un mod asasin,el parea atat de surprins ca si mine.Alice isi dadu ochii peste cap.

-Sunt atat de vizibili….chiar daca ii iubesc la fel.Haide,Bella,Literatura –se puse in fata noastra sarind.

-Patru zile cu Edwad,eh? –sopti Jasper doar pentru mine.

Am gemut.

-Crezi ca sunt masochista? – m-am temut ca va zice da.

Ridica din umeri in stil elegant.

-Nu ai de ce.Nu e ca si cum el nu stie ca existi sau chestii de alea depresive care se mai intampla in telenovelele de la televizor – rase-.Ceea ce vreau sa spun e ca…..bine,nu ai de ce sa fi masochista.Se potriveste mai bine o…aventuriera sau ceva.

-Nu te inteleg – l-am pivit ridicand o spranceana – Ce e ceea ce chiar vrei sa spui?

Jasper zambi usor.

-Se pot intampla multe lucruri in patru zile,stii?

Mi-am muscat buza gandindu-ma la multele optiuni.Si cata dreptate avea Jasper!

Patru zile cu cei din familia Cullen….

Patru zile cu Edward,m-am gandit,genial.

Si,ciudat,nu eram sarcastica.