Capitolul 3 – Bella si Bestia

Deja stiu,daca maimuta e imbracata in matase,tot maimuta ramane

Septembrie 13,2007

&

-Esti atat de insuportabil.

-Crede-ma,doar ma asigur ca faci ce-ti ordon.

-Sigur –ce frumos suna sarcasmul- . Relaxeaza-te,Masen,nu-ti voi arde casa…

-….daca eu sunt aici pentru a impiedica.

Mi-am dat ochii peste cap inaintea zambetului sau de suficienta.

Doamne,asta chiar intrecere masursa.Chiar asa putina incredere poate avea idiotul se Edward in mine incat nici cina nu ma lasa sa i-o pregatesc fara sa ma supravegheze ca pe un criminal?Pe langa profitator acum era si un hartuitor.Ce ar mai putea cere de la mine –inca urasc acel cuvant,am constatat- seful?Si,te rog,sarcasmul inca traieste.

Nu am vrut sa-mi iau privirea de la focul care incalzea oala,pentru ca daca o faceam i-asi striga in fata bunele insulte pe care le merita.Ce bine s-a comportat in dupa-amiaza de miercuri ajutandu-ma cu temele si acum era acelasi arogant pe care-l cunosteam.Chiar daca…bine,nu puteam spune ca-l cunosteam,pentru ca ar fi o minciuna.E adevarat ca din cand in cand l-am vazut pe holurile scolii,dar nimic mai mult.Apoi la cina cu Culleni,acum un an;si dupa ce am vazut care distila raceala doar cu ochii lui care ma priveau,mi-am pierdut cheful sa-l cunosc.

Si acum eram obligata sa o fac.

Se pare ca destinului ii placea ca eu si Edward Masen sa petrecem timp impreuna si singuri.Mie nu.and am ajuns la casa Cullen,in Volvo-ul lui Edward,pentru mine era nemultumire,si urmati de Alice,Esme ne-a anuntat ca iese cu Alice in dupa-amiaza asta,si ca vor ajunge tarziu,au uitat ceva atunci cand au fost ultima data la cumparaturi.De asemenea a spus ca Emmett e cu Rosalie si ca-l vor cauta pe Jasper pentru a le acompania la cumparaturi.Si ca,pentru a face dezastrul complet,Carlisle,tatal lui Edward in mai multe sensuri,va ajunge tarziu.

Minunat,minunat!Domnul Masen ma poate trimite de colo-colo,cu asta si asta fara ca dulcea Esme sa ma poate proteja de abusurile lui malefice.Altceva de adaugat?Da,desigur,vorbind de mine;Alice nu inceteaza din a insinua chestii despre mine si fratele ei.Si nu inceteaza din a tipa cand ii spun ca Edward mi se pare atractiv fizic.Dar,va rog,ar spune vreo fata contrariul?

Gandindu-ma la posibilitate,mi-am intors capul pentru a evalua asteptarile.

Genial,toate s-au dus de rapa.

Edward era sprijinit de masa america dinauntru,cu spatele si cu mainile pe marginile mesei.Lumina nu era in favoarea mea pentru nimic,pentru ca ii lumina chipul ca si cum ar fi un inger –lucru care nu era nici in cel mai mic sens metaforic al cuvantului-.Pielea lui era alba ca si varul si facea contrast cu parul lui de cupru,ciufulit dar frumos,ce forma o rama asupra chipului sau senin,chiar daca eu aveam viziunea profilului.Am putut,de asemenea,sa-i vad ochii,indreptati spre tavan,si acum mult mai  clari decat era normal.Dar intr-un moment de irationalitate si pace senina,admit,am crezut ca erau cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata.

Agh!Dupa ca trebui sa-mi fac o spalare a creiului pentru ca nimeni sa nu afle ce gandesc eu.

Un sunet acut s-a auzit din fata mea.Si,in acelasi timp cu Edward,mi-am privirea pentru a vedea oala.Am luat un prosop de bucatarie,pentru a nu ma arde,si am ridicat capacul oalei,apa era fiarta,acum va trebui sa adaug pasta.

Mi-am intins bratul,cautand pachetul de spaghete pe care l-a lasat langa mine,presupun.Dar blatul era gol.Dar eu am scos pachetul,nu?

-Aici sunt –ceva ajunse la mana mea,si eu am luat fara sa privesc.

Ochii mei au vazut pachetul pe care-l cautam intre degetele mele si….ale lui Edward.Am urmarit cu privirea bratul lui,mancandu-i muschii cu ochii,pana cand am ajuns la fata lui.Avea un zambet arogant pe buze,dar,spre nemultumirea mea,acesta arata atragator.

-Multumesc –am soptit printre dinti,schimband directia privirii mele si incretindu-mi fruntea;am putut simti perfet caldura din obrajii mei.Dracie,de ce trebuia el sa fie atat de perfect?

-Pentru nimic –sopti.

Am simtit un fior enorm cand i-am auzit vocea;nu reuseam sa ma obisnuiasca la cat de muzicala si frumoasa era.

Bine,in final am putut termina pasta pe care mi-a ordonat Edward s-o fac,i-am servit-o dupa ce am pus masa.El se uita la televizor in acel moment,nu era trecut de sapte si jumatatea seara.Inca puteam ajunge acasa inainte de 10.

Nu puteam sa-i pregatesc cina la Charlie,pentru ca trebuia sa stau aici,clar,niciodata nu i-am spus lui Edward pentru ca va credere ca vreau sa scap de el inainte sa-mi mai ceara ceva.In final,Charlie a ras destul de mult cand i-am povestit despre infrangerea mea si despre pedeapsa.Mi-a spus sa nu-mi fac griji,ca va merge la casa lui Clearwater pentru a manca,pentru ca,omorand doua pasari dintr-o lovitura,Sue e tot singura pentru ca sotul ei,Harry,s-a dus la pescuit.

Normal,ca si o fiica,mi-am facut false sperante ca Charlie ma va ajuta sa scap de pedeaspa.Dar cand am vazut ca incepe sa rada….mi-am dat seama ca raman singura.Cel putin Alice era dispusa sa ma mai rapeasca din cand in cand pentru a scapa de sub ghearele bestiei de frate-so.

Si vorbind de regele Romei…

….Edward statea in pragul usii pentru a intra in bucatarie,pregatit sa intre sa manance.

Dar in loc sa se aseze la masa imediat,a ramas acolo,in prag,tihnit si cu bratele incrucisate.Si privindu-ma.Nu stiu ce a vazut la mine de a ras incet,dar eu am ramas paralizata in acelasi loc in care m-a gasit.

A trecut pe langa mine,fara sa-mi dau seama,cred ca eu eram in propria mea lume.Am ascultat sunetul scaunului tras pe podea,in spatele meu.Am auzit si cand a luat furculita.

-Nu te asezi? –intreba Edward.Mi-am putut imagina zambetul de pe buzele lui in timp ce vorbea.

M-am intors si am negat lent,de la departare,fara sa-l privesc in ochi.

-Nu.Si,daca nu te deranjeaza,sau daca nu mai vrei nimic,voi merge acasa.Scuza-ma.

Am suspinat ganditoare.Ceva imi spunea ca nu ma va lasa sa plec atat de usor.Cred ca m-am inrosit putin cand m-am gandit in acest fel.

Am inceput sa merg linistita,avand putin sperante de libertate.Inca mai trebuie sa fac cateva treburi,dar nu pentru mine.

-Da,ma supara.

Sunetul muzical al vocii lui facu ca si cel mai mic circuit nervos sa se cutremure.Inima mi s-a accelerat,si mi-a fost frica ca o poate auzi.

Trebuie sa spun ca nu m-am intors.

-Nu vreau sa cinez singur –spuse,si cred ca a facut ceva eforturi pentru a nu rade.Adevarul e ca acest tip ma supara putin..

-Nu mi-e foamne –am mintit.Adevarul e ca de o vreme mirosul pastelor ma chema si stomacul meu raspundea;dar nici nu vroiam sa cinez cu el,cred.

Si am ramas acolo,in picioare,aratandu-i spatele.Dezbatandu-ma intre a iesi fugind si a accepta invitatia lui.M-am suparat putin cand mi-am dat seama ca mai aveam ceva in comun:niciunuia nu-i place sa manance singur.Uite.

-I-ati o farfurie,te rog.

Bine,unde era tonul de ordin care-l folosea cu mine?Nu trebuia eu sa indeplinesc tot ce spune el?Ma ruga sa cinez cu el?Inca mai rau,ce era partea aia din mine ca nu vrea sa respinga cererea lui?Unde dracului era partea coerenta care imi striga in continuu sa ies?Ugh,alta greseala,cum sa plec?El ma va duce acasa.Bah,cativa kilometri de mers pe jos nu face rau nimanui.

Si inca ma indoiam…

…am luat o farfurie din dulapul cu vase spalate si mi-am pus putin –pentru ca cererea lui inca avea un pic de ordin printre cuvinte-,am lasat-o pe masa,si m-am asezat destul de retrasa in timp ce simteam privirea lui de smarald pe corpul meu.Am cautat printre tacamuri o furculita pentru a manca,si am lasat-o chiar langa farfuria cu paste.Am mai dat o tura prin bucatarie,cautand un vas pentru a pune putin suc.Cand am facut-o,m-am asezat langa el,fara sa-l privesc si cu ochii intre-inchisi.

-Gata,fericit?

Am simtit bratul sau atinganduse de al meu cand a ridicat din umeri.Si nu mi-a venit sa cred descarcarea electrica care a calatorit pe pielea mea.

-Nu ma plang.Profit.

Si rezulta ca bestia avea maniere,uite.Ce am invatat azi la clasa,deci?

Nu-mi vine sa cred ca am putut cina fara sa aruncam scantei din ochi.Intr-un alt moment de lapsus m-am simtit foarte bine langa Edward Masen,foarte bine.Si mi-am dat seama ca avea o curiozitate,m-a intrebat multe lucruri despre viata mea.Nu m-am gandit ca lumile traite normale i se pareau,intr-un punct,interesante.I-am povestit cateva anectode depsre mama mea Renee si eu,cand traiam in Phoenix cu ea;si Edward rase din cand in cand.Si rasul lui parea muzical si catifelat,la fel ca vocea lui.Cand l-am auzit nu am putut evita sa nu zambesc ca o proasta.

Sincer,nu stiam ce gandesc.

-Acum e randul meu sa pun intrebari –am spus.

-Spune.

M-am ridicat dupa scaun pentru a cauta mai mult suc,deja s-a terminat din paharul meu,si imi era sete.

-De ce,inca mai ai numele Masen? –am intrebat in timp ce turnam in pahar- traiesti cu  Culleni.

L-am auzit dregandu-si vocea,poate intrebarea mea l-a luat prin surprindere.

M-am intors lent fara sa-mi  iau privirea de la el,si,desigur,el se uita la mine.Alta secunda de seninatate,si m-am pierdut in ochii lui de smarald,acum putin umbriti.M-am intrebat ce trecea prin capul lui pentru ca fata lui sa se crispeze;am vazut efortul pe care-l facea pentru a-si mentine fata inca senina.

Atunci totul a fost prea rapid.

Si mi-am urat stangacia,si o voi face tot restul vietii mele.

Ma simteam complet stupida.Aveam fata rosie,de rusine,de ura pe mine,dar…Dracie,era vina lui!Nimeni nu i-a ordonat sa ma priveasca in acel fel!Nimeni nu mi-a spus ca pot sa ma impiedic de picioarele scaunului!La dracu!Nimeni nu mi-a spus ca pot a var sucul pe camasa lui Edward!

Aha,asta a trecut,si….la dracu!

-Dracie –spuse cand trecu mana pe zona uda.

-Scuza-ma!Te rog,te rog.La dracu,ce proasta! –acum imi dau seama ca prosoapele de bucatarie nu scoate umiditatea dintr-o camasa Clavin Klein.

Nu mi-a spus nimic,nici nu m-a privit,si i-am multumit pentru asta.Era mai bine sa ma ignore decat sa ma priveasca cu furia de care ma temeam ca o va explora in orice moment.

-Las-o –sopti,deodata serios.

Am indepartat prosopul imediat,cand i-am auzit tonul,era melancolic.

Ca si cum ar mai fi inca o sora in familie,ca si cum am fi avut suficienta incredere,ca si cum m-ar cunoaste de o viata…;si-a dat jos camasa in fata ochilor meu,si am putut vedea clar cat de perfecta si masculina era figura lui.Pielea palida a pieptului sau perfect,bratele sale musculoase fara exces,stomacul lui bine marcat….

Si atunci totul a devenit negru.

---

Septembrie 14,2007

&

Cand mi-am deschis ochii claritatea diminetii mi-a lovit ochii.Mi-am ridicat bratul si m-am acoperit cu umbra pe care o forma.Am gemut lent,si mi-am dat seama ca stateam pe ceva destul de comod,familiar si caldur:patul meu.

Patul…meu?

Bine,bine,bine.Cred ca sunt putin confuza;si,pentru a atata mai tare focul,nu-mi puteam aminti prea multe.Doar ficura sculptata a lui Edward si…..

-Bella,esti treaza?Pot sa trec?

Charlie?

Era normal si definitv ma aflam in casa mea.Dar,cum…?

-Intra,tata.

Usa s-a deschis incet,lasandu-l pe Charlie sa intre.Avea uniforma de politie,mai lipsea doar cureaua cu pistolul.Ochii lui straluceau cu putin rusine,si nu stiam de ce.

O parte din mine credea ca e pentru ce s-a intamplat,cum am ajuns aici.Trebuie sa aflu,sau imi va spune Charlie.

-Cum te simti,Bella? –intreba cand s-a asezat pe patul meu.

-Bine –am raspuns simplu – Ce ora e?

-E 6 si un sfert,mai poti sta intinsa putin.Ieri lesinat la Cullen acasa.

Lesinat?

-La ce te referi? –am interogat,curioasa.

-Bine…-incerca sa-si aminteasca- Ieria a juns Alice Cullen sa te lase,ai lesinat din nu-stiu-ce-motiv si au trebuit sa te aduca.Unicul lucru ca l-am facut a fost sa te pun in pat.Aici ti-ai petrecut toata noapte,trebuie sa fi fost epuizata.

Atunci s-a pictat o amintire in mintea mea;so,pentru nemultumirea mea,amintirea nu era deloc placuta,si cred ca mi s-a accelerat inima cand mi-am amintit.

Edward.

Oh,Dumnezeule!Am uitat sa respir.Intotdeauna mi se intampla la fel,normal!Doar mie mi se putea intampla.Ce va gandi el despre mine acum?La dracu,ceva imi spune ca va rade de mine restul condamnei mele,si…va face,metaforic,in fiecare zi un spectacol fara camasi Calvin Klein!

Am simtit caldura din obrajii mei cand mi-am amintit a doua oara.

-Bella,fiico,esti bine? –intreba Charlie.

Era usor sa-si dea seama ca m-am pierdut putin in treburile personale.

-Da,da…eh,ma voi imbraca pentru a merge la scoala.Tu du-te la munca si nimic mai mult.

-Nu vrei sa ramai acasa?

L-am privit cu ochii intre-deschisi,de cand era Charlie atat de protector?

-Depinde,serif –i-am zambit- I-ai spus mamei?

-Nu –rase- Dar cred ca te-ai neglijat destul de mult,eh?Vrei sa te “pedepsesc” pentru a nu putea indeplini tratatul cu baiatul ala Masen?

M-am gandit cateva secunde.Suna destul de bine pentru a fi adevarat.

-Tentant,dar nu,multumesc.Acum…daca nu te superi…

-Da,da,Doamne!

A plecat lasand usa intre-dechisa.Am ras prosteste,si singura.Lucuri ca si lesinul la vederea bustului gol al unui baiat mi se putea intampla doar mie.

“Bine,Edward Masen nu era orice baiat”

Unde se afla spalarea de creier cand aveai nevoie de ea?

M-am spalat rapid,m-am imbracat cu primele haine pe care le-am gasit,ingrijorandu-ma,desigura,sa arate bine,si apoi m-am dus la scoala in Chevy-ul meu,l-am abandonat putin.Admit ca sunetul zgomotos al motorului m-a speriat putin;m-am obisnuit cu suavul torcit al Porche-ului lui Alice,sau cel al Volvo-ului lui Edward,uite,ma simteam diferit sa calatoresc asa.

Am ajuns cu douazeci de minute inainte sa se sune pentru intrare.Asa ca am parcat aproape de iesire,evitand centrul parcarii.

Am tresarit cand am auzit batai in geamul de la usa mea.Era incredibil,abia am ajuns si Alice era deja langa masina mea,parea suparata pentru ceva,si ingrijorata.Frumoasa ei fata suava parea acum ciudata.Nu se oprea din a lovi fereastra cu micuta ei mana,gandindu-se ca abia acum ii acord atentie.A deschis repede usa si m-a scos brusc din masina –m-a surprins forta pe care gremlin o avea gandindu-te la statura sa mica si subtire.

-Ce se intampla Alice? –am intrebat.

-Nimic bine –pue si mi-a prins maneca,tarandu-ma.

Nu i-am putut face fata,pentru ca ma omora curiozitatea.Ne-am dus in pas de lucru pana in centrul parcarii,acea parte pe care eu incercam s-o evit si la care nu i-am acordat atentie.Acolo,intre cateva masini care demonstrau existenta dinozaurilor,s-au strans o multime de oameni,toti strigand,vorbind si formand un haos in urechea mea.

Alice nu s-a oprit cand am intrebat-o ce se intampla si ce era cu toata multimea in mijlocul parcarii.Nu  aveam destul minte pentru a ma gandi la ceva….

….pana cand i-am auzit numele printre strigate.

“Haide Edward,invata-l!”

Mi s-a accelerat inima doar cand am auzit numele lui,si in mintea mea au venit imagini care m-au facut sa promit sa nu mai gresesc.Doamne,o senzatie ciudata fugi prin stomacul meu….ca si cum as avea fluturi in el,sau libelule.

Atunci s-a auzit o miscare a pietrelor la pamant,si multe exclamari diferite,unele contra,altele pro.”Ugh!” “Opreste-te,Edward!”.Ce,a fost doborat?De ce se intamplau toate astea?

-Grabeste-te Bella! –m-a grabit si totul a devenit foarte clar atunci.

Ne-am strecurat printre multimea de oameni care era agitata si se miscau ca niste copii de gradinita.Majoritatea erau baieti si foarte distrati de infruntarea care se desfasura in centrul scolii.

Si acolo era el,desigur,in centrul atentiei,si a multor priviri.Era asezat pe pamant,inconjurat de pietre,cu praf pe haine,parul lui era mai ciufulir decat era normal,si fata lui palida jumatate gri din cauza cazaturii,partea de jos a buzei sangerand.Din instinct am inaintat sa-l ajut,dar cineva m-a luat de brat.M-am intors si l-am vazut pe Jasper Hale,iubitul lui Alice.

-Nu,Bella,tu nu…

-Ai grija,Mike!

Alta stea la pamant,si alt zgomot de pietre,dar eu nu mai era corpul lui Edward la pamant.Eu il cunosteam pe baiat,Mike,era in grupul de bascket care l-a invins pe al meu,impreuna cu fratele mai mare a lui Edward,Emmett,care nu era pe aici,presupun ca era la universitate,asta era o campcana acum ca-mi dau seama!Dupa voi vorbi cu Edward,acum…

-Edwa…!

-Dar ce dracu se intampla aici? –era vocea directorului.

-La dracu –spuse Edward,dar s-a mai uitat la Mike o data,si a sarit asupra lui.Baiatul nu a intarziat in a raspunde,si erau din nou la pamant printre pietre si nisip.

Printre pumni si lovituri,veneau si plecau.Edward era o bestie care se lupta cu alta,Mike nu ramanea in spate.Si au inceput din nou strigatele imature a celor prezenti.Incurajandu-l pe oponentul favorit.Eu,din parte mea,eram la marginea nervilor,nu puteam suporta.

-Edward,opreste-te! –am strigat isterica,Alice m-a imbratisat lent.

-Domnule Culllen,domnule Newton!

Nu au incetat din a se lupta nici cand si-au auzit numele.Multimea de spectatori incepeau sa dispara incet,eu am ramas acolo,nemiscata,cu Alice si Jasper in spatele meu.Fiind la fel de ingrijorati de scena care era prezentata in fata noastra.

Saracul domn Greene a trebuit sa-i desparta el insusi.Edward si Mike se priveau cu ura,ceva imi spunea ca era cate ceva in spatele fiecarei priviri.

-In biroul meu,acum! –i-a luat de camasa,si s-a indepartat cu pas autoritar,sigur astepta sa fie urmat imediat.-Ceilalti,la ore,acum!

In timp ce publicul pleca intimidat,eu inca eram acolo,in picioare.Si ma uitam doar la el.Picioarele mele au luat viata si s-au apropiat de el,cu mana l-am prins de umar,dar m-a indepartat instant.

-Edward…

-Indeparteaza-te,Swan! –imi striga,ca si cum as fi un dusman periculos.

Ceva din mine s-a revoltat instant,si nu a fost nimic placut.M-am incruntat,suparata de imaturitatea lui.

-Sangerezi –i-am spus in timp ce-mi treceam degetul pe obrazul sau,unde avea o taietura,apoi si pe conturul buzei lui.O descarcare electrica traversa corpul meu.

-Ti-am spus sa…! –atunci m-a privit in ochi si paru ca a uitat ce vroia sa-mi spuna- Tu..!Singur…!Lasa-ma singur…-vocea lui s-a stins la ultimele cuvinte si m-am simtit intr-un fel debila si vulnerabila.Isi lua privirea de la mine,si mi-a intors spatele,incepand sa mearga.

Nu am putut face alt lucru decat sa raman nemiscata,privindu-l;cu o senzatie ciudata in stomac vazandu-i spatele.Am putut vedea doar cum intra in scoala.